CAIETUL DE VISE

Zadarnic ma zbat intre iubire si vis Privirea imi zboara spre soare Doar gandul ca tu vei pleca Alunga sclipirea ce moare. Zadarnic framant soaptele-n vin Cu lacrimi si accente de dor In fiecare strigat se simte-un suspin Caci sperante si zambete mor. Zadarnic ascund amintirile-n slove Si le imbrac in petale de crin Chipuri raman doar in poze In urma lor dezamagirile vin. Zadarnicia e starea de fapt Pe care la urma o scriem In cartea trairilor reci In urma caror ramanem.

Toamna schimbarilor Mirosul asta persistent,intepator imi acopera simturile.Aceleasi zgomote,de vase trantite,asezate in anumite locuri continua rutina de fiecare zi in care cu mare greutate m-am integrat partial. Drumul de la scoala pana la cladirea unde locuiam imi pare de fiecare data obositor mai ales ca trebuie sa o car dupa mine pe Ale care nu e usor de stapanit. Strada,adica via...pare neschimbata,doar casele,unele aratoase,adevarate vile de oameni cu stare,altele neterminate de ani de zile imi strajuiesc drumul.Gandurile mele se imprastie in patru zari,le adun cu mare greutate ca sa-mi contonuu periplul meu de dimineata. Ajung la scoala de pe via X,astept intrarea Bellei la ore.Intre timp privesc in jur si vad parinti de diferite varste,natii:italieni,romani,africani,marocani,albanezi,chinezi.Toti isi insotesc copiii pe care i-au adus la scoal cu masinile sau pe jos.Observ multi romani,multi nu vorbesc romaneste de frica de a nu fi depistati ca straini. Eu nu am ce face,nu