CAIETUL DE VISE

 Cu tine ciresii in suflet mi-au inflorit, o ploaie de petale m-acopera iar manunchiuri albe s-au cuibarit in sufletul meu ca un dar. Primavara in ochii mei  s-a ascuns ca o pisica lenesa la soare, un ciripit de pasarele mi-a raspuns cu freamatul frunze lor din zare. ea imi sopteste un nume de dor pe care il alinta neincetat si iarba verde-i vine-n ajutor ca un soldat din lume alungat. M-am trezit deodata cu bratele de floare, spre tine se-ndreapta fara sa vreau sa-mbratiseze amintirea ce ma doare chiar daca-n ochii tai sclipiri albastre dispareau.    

Flori de primavara s-au ivit pe masa nu mai stiu de unde ele-au aparut cu iubirea noastra vor sa faca-o casa dar peretii vietii azi au disparut. Totul imprejur s-a zburlit de frig rasaritul viu s-a stins in fereastra zilele cu soare azi vreau sa le strig si sa le prefacintr-o floare albastra. S-a trezit la viata brandusa din vale sta ca o regina cu bratari de ganduri, a adus cu sine vantul cald din vale sa alunge frigul peste deal ducandu-l. Numai tu alergi catre o iubire cu parfum suav ca de primavara ti-ai pictat in ochi ca o amagire Aminntiri aprinse dintr-o alta vara.   

Padurea revine mereu in inima mea, ma cufund in linistea ei ca un animal haituit de lupul flamand. Padurea racoroasa ascunde misterul copilariei e tainica si prietenoasa, ea poate sa ocroteasca visele care prind aripi. Cuvintele se vesnicesc in scoarta ei si se ingemaneaza cu sarutarile celor atat de tineri. Padurea ramane batrana cea inteleapta care te asteapta cu poarta deschisa, sa te intorci la ea din casa cu umbre.