CAIETUL DE VISE

Sa colindam cu sufletul, imbracati in vise, sa ne bucuram cugetul  cu ganduri nescrise. Sa colindam cu inima imbracata in slove de aur ce clipa le scrie-n ceasloave. Sa colindam cu totii imbracarti in sperante sa nu acceptam hotii cu vise pe stampe. Sa colindam prin case pe care noi le-am primenit sa unmplem cu vin vase lumina s-a ivit.         

Pe aripile ei s-a strans pamantul e-atat de greu ca luneca in van, printre straturi de vise staruie gandul ca viata trece an de an. Pe aripile-ntinse s-a asezat uitarea le-a-nfasurat cu finele-i idei de parca ne-ncearca rabdarea caci nu mai stie tot ce vrei. Pe aripile de argint s-a stins stralucirea durerea asteptarii astazi e stapana in zare abia se vede iubirea doar dorul revederii o alina.

Decembrie te-ndeamna sa pleci la drumul lung de seara, prin amagiri si vise treci dorul de ea te shimba iara. Decembrie si-a scos naframa de borangic si spuma imprasie in jur arama de parca-i pus pe gluma. Decembrie a pus zabrele la case, la vii si in vale, pe ulite urmele grele s-au randuit  pe cale.

Noian de frunze mi-a acoperit menirea, ce greu urc treptele viselor, alunec mereu spre ploile toamnei. Am aripile adormite acoperite cu umbrele serii. In clipele de veghe, de somn  strajuite de niste amiezi umbroase si reci vad doar privirile tale, ele ma striga, ele ma cheama sub umbrele serii cu galbenul toamnei asternut cuminte  peste a mea urcare.  

Ai asteptat priviri cu soare sa se iveasca printre nori, nu te-ai gandit ca visul moare doar sarutand cununi de flori. Ai asteptat un zambet slab pe chipul ei ca sa apara, asemeni unui roib arab ce vine dintr-o alta tara. Ai asteptat o mangaiere ca un suvoi de ploaie lin, credeai ca simti o adiere ca un parfum de zeu divin.  Dar astazi totul a pierit in fumul viselor desarte si o poveste s-a sfarsit fara sa-si aiba loc in carte.

De-atata timp urc treptele timpului,  mi-au crescut  fire de iarbă  peste amintirile reci, fiecare speranta s-a transformat intr-o creanga de  copac , iar visele in frunze luciose de aur. Florile copacului au prins culorile anilor, uneori sunt cenusii ca otelul ca alteori sa prinda o stralucire de soare. De-atata timp stivuiesc anii in ordinea celor intamplate incat de jur imprejurul casei mele stau mii de copaci fara suflet gata sa se transforme-n cenusa.  

                                Tu stii ca-n viata mea esti ca un vis   Un lac, un rau ce curge inspre mare, Un sens din alta stare scris Si unul nou pe lumea mea, culoare. Tu stii ca vorbele mi-s reci ca niste nestemate fara nume nicio valoare nu mai au cand pleci,  valoarea lor e data de un nume.  Cum nu ai inteles de ce mai stau Cand tu m-alungi, cu firea ta usoara? Mereu iubirea mea iti dau Cu tine-n gand,speranta zboara.  Dar nu din toate se culege Viata Si nu zidesc din flori de papadii Cetatile ce mi-au adus speranta De-atata timp te-atept sa vii. … Oprit e pasul, dansul incurcat, Ma-ntorc la noi, orchestra tace- Privesc la drumul alb, insingurat Si zau,…nu stiu daca mai am ce face! Cum sufla vantul, stele-mi risipesc O prea-curata Ana plange-n mine In gand cu tine, luuung ma  amagesc  Sa fiu, cand pleci, eu…ziua ta de maine!                

Langa tine mi-au crescut aripi de lumina ca niste rotocoale multicolore care plutesc  peste genele lungi. Langa tine buzele mele s-au transformat in floare imprumutand catifeaua lor moale. mirosul lor ambru,suav si usor ce-nvaluie mintea in mreajele ei. Langa tine am glas de vioara cu strunele ei al tau nume slavesc. Din zi in zi lumea din jur se-aduna langa tine.    

Ana mea cu ochi de soare dragostea ta rau ma doare, ma trezesc iar zorile, cantecul si florile si aleanul tau cel mare amintirea arzatoare. Ana cu ochi albastrui nimanui sa nu ma spui ca te-alint cu rimele ca sa-mi treaca grijile si ma cert aprig cu luna dorul sa-mi asculte-ntr-una si sa-mi tina dragostea nimanui sa i- o dea numai tie, lie, ciocarlie,  dragoste tarzie.                                                                                                                       Ana mea cea mai frumoasa                                   Ana mea cea mai frumoasa                                                la tine-i lumima-n casa,                                               ochii tai, doua petale,                                               straluciri de-argint si zale                                               stau in zare atintiti                                               de iubit sunt pregatiti.  

            Asculta-ma,cersesc o mangaiere Priveste-ma, am ochii plini de stele Iar  buzele aduna miere Ca un scut in clipe grele. Asculta-ma,azi am gasit o stea Si am inchis-o-n clipa de-asteptare Cu ea voi trece ziua cea mai grea Ca sa nu simt iubirea ce ma doare. Trezeste-ma, am adormit in stele Cu visele mai triste si streine Dar toate-mi spun ca tu esti langa ele Caci amintirea ta mereu revine.

Azi am gasit lada cu vise Ascunsă demult  În câmpul cu flori, În trifoiul cel verde În zorile  ivite. Lada mea cu vise Stătea pitita  sub maldărul de flori să n-o găseasca cei care nu ştiu că florile zâmbesc doar celor  pregatiti sa o deschida.                     

Aş vrea să fiu revista ta de suflet Ce  zi de zi o rasfoiesti usor  Cand sorbi cafeaua dimineaţa, Aş simţi fiorul din mâinile tale Şi m-aş simţi mângâiată mereu. Aş vrea să fiu eu raza de soare Ce cade uşor peste sufletul tău cănd deschizi fereastra spre ziua de mâine şi spre salcâmul  cu florile lui albe inobilate de zâmbetul tău.    

Cand te privesc frumoasa floare culorile tale un sens  vietii ii dau se prefac dintr-o data in casa, in fotolii de vise mangaiate de raze argintii. Petalele moi de o pupura fina se aseaza comod in sufletul meu ca un motan rasfatat pe o perna de flori, totul e ca o feerie stralucirea ta ma-nfioara.               

Ochii tăi ,ferestre vii Mă robesc fără de seamă În cerdac te-aştept să vii  Fremătând de-âtâta teamă. Ochii tăi mă urmăresc, Ochii tăi mă ameţesc, Nişte stele de argint Strălucesc pe cerul sfânt. Toate florile din lume Nu ard vii ca ochii tăi Ei au dreptul de a spune Ce ai vrut şi nu mai vrei. Sclipirile din ochi tai Azi au ramas doar umbre Imi urmaresc si pasii grei printre sperante sumbre.           

Imi amintesti de ploaia cea albastră prietenoasa ca un bland sarut azi simt ca toata lumea e a noastra e tot ce stiu si tot ce-am vrut. Imi amintesti de nopţile cu stele cand norii au fugit spre alte zari imi pare azi ca visele-s mai grele si poarta-n tolba lor doar resemnari. Imi amintesti de iarba cea mai verde pe care in ograda o gasesti inima-mi tresalta cand o vede mereu aştept sa o privesti. Dar tu azi ai plecat departe sa strajuiesti cerul cu stele din inima mea ai  mare parte te-ai infratit cu zbaterile mele.

        M-ai imbatat cu parfumul vorbelor tale ma-nvaluie, ma cuprind, mi-au acoperit aripile cu zale adierea iubirii de-acolo o simt. Tu imi soptesti vorbe mari la ureche dar anii pandesc de pe drum, totul in viata are-o pereche, doar fericirea noastra pluteste in fum. Urmele albe  alearga ca vantul  nu tin seama ca toamna a venit chiar scartaitul lor imprastie cantul iubirii care cu alte straie s-a primenit.                   

Tortilla cu spanac - reteta video | JamilaCuisine

Meatloaf / Drob din carne tocata - reteta video | JamilaCuisine

 Cu tine ciresii in suflet mi-au inflorit, o ploaie de petale m-acopera iar manunchiuri albe s-au cuibarit in sufletul meu ca un dar. Primavara in ochii mei  s-a ascuns ca o pisica lenesa la soare, un ciripit de pasarele mi-a raspuns cu freamatul frunze lor din zare. ea imi sopteste un nume de dor pe care il alinta neincetat si iarba verde-i vine-n ajutor ca un soldat din lume alungat. M-am trezit deodata cu bratele de floare, spre tine se-ndreapta fara sa vreau sa-mbratiseze amintirea ce ma doare chiar daca-n ochii tai sclipiri albastre dispareau.    

Flori de primavara s-au ivit pe masa nu mai stiu de unde ele-au aparut cu iubirea noastra vor sa faca-o casa dar peretii vietii azi au disparut. Totul imprejur s-a zburlit de frig rasaritul viu s-a stins in fereastra zilele cu soare azi vreau sa le strig si sa le prefacintr-o floare albastra. S-a trezit la viata brandusa din vale sta ca o regina cu bratari de ganduri, a adus cu sine vantul cald din vale sa alunge frigul peste deal ducandu-l. Numai tu alergi catre o iubire cu parfum suav ca de primavara ti-ai pictat in ochi ca o amagire Aminntiri aprinse dintr-o alta vara.   

Padurea revine mereu in inima mea, ma cufund in linistea ei ca un animal haituit de lupul flamand. Padurea racoroasa ascunde misterul copilariei e tainica si prietenoasa, ea poate sa ocroteasca visele care prind aripi. Cuvintele se vesnicesc in scoarta ei si se ingemaneaza cu sarutarile celor atat de tineri. Padurea ramane batrana cea inteleapta care te asteapta cu poarta deschisa, sa te intorci la ea din casa cu umbre.