CAIETUL DE VISE

Parca ieri a coborat din cer o ceata de vis cu aripi zburatoare dar gandurile mele nu vor  sa faca din ele armuri sclipitoare. Imi zgaraie ochii cu albul lor pur se aseaza pe visele mele, au pus stapanire pe cer de azur, pe amintiri ce devin tot mai grele. Privesc in nestire la dansul lor fad fara acorduri rasunatoare, cu leganari fine mereu cad, acopera rar, carari sclipitoare.

Ce dor de blandele colinde Cu aripi obosite s-a oprit, O vraja-ascunsa ne cuprinde Ca un ecou din nesfarsit. A nins peste amarnicul salcam, Cate stelute albe l-au acoperit Caci magii s-au pornit la drum Spre pruncul sfant descoperit. Ce dor cumplit azi ma cuprinde De magicele clipe de atunci, O flacara zglobie se aprinde Soptind colinda cetelor de prunci.