CAIETUL DE VISE

Cand te privesc frumoasa floare culorile tale un sens  vietii ii dau se prefac dintr-o data in casa, in fotolii de vise mangaiate de raze argintii. Petalele moi de o pupura fina se aseaza comod in sufletul meu ca un motan rasfatat pe o perna de flori, totul e ca o feerie stralucirea ta ma-nfioara.               

Ochii tăi ,ferestre vii Mă robesc fără de seamă În cerdac te-aştept să vii  Fremătând de-âtâta teamă. Ochii tăi mă urmăresc, Ochii tăi mă ameţesc, Nişte stele de argint Strălucesc pe cerul sfânt. Toate florile din lume Nu ard vii ca ochii tăi Ei au dreptul de a spune Ce ai vrut şi nu mai vrei. Sclipirile din ochi tai Azi au ramas doar umbre Imi urmaresc si pasii grei printre sperante sumbre.           

Imi amintesti de ploaia cea albastră prietenoasa ca un bland sarut azi simt ca toata lumea e a noastra e tot ce stiu si tot ce-am vrut. Imi amintesti de nopţile cu stele cand norii au fugit spre alte zari imi pare azi ca visele-s mai grele si poarta-n tolba lor doar resemnari. Imi amintesti de iarba cea mai verde pe care in ograda o gasesti inima-mi tresalta cand o vede mereu aştept sa o privesti. Dar tu azi ai plecat departe sa strajuiesti cerul cu stele din inima mea ai  mare parte te-ai infratit cu zbaterile mele.