Azi ma topesc in uitarea ta de departe, ca intr-o imensa intindere alba, se strecoara din ochii mei stropii albastri de iubire si ura impletind o salba. Nu vad lumina din zarea albastra, s-a diluat in anii pe care-i petrec doar floarea cea rosie ma vegheaza din glastra ma topesc ca si ieri in anii ce-i trec. Sub intunericul greu de uitare, tu mergi mai departe voios ca un viteaz calator cu ochii in zare totul iti pare un vis luminos. rasunetul pasilor grei pe care-l aud noapte si zi le spune mereu ochilor mei ca intr-o zi lumina va pieri.