Evocare -NICHITA STANESCU
Ea era frumoasa ca umbra unei idei, a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatra proaspat sparta a strigat dintr-o limba moarta. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Razanda si plinganda cu lacrimi mari era sarata ca sarea slavita la ospete de barbari. Ea era frumoasa ca umbra unui gand. Intre ape, numai ea era pamant.