CAIETUL DE VISE

Ochii clipelor trecute s-au deschis peste stropii de rouă, peste sufletul rece şi greu, se plimbă agale prin colţuri uitate ca niste umbre de vise lasate de noi. Ochii clipelor trecute mângâie azi doar fruntea de ieri, nu ştiu că toţi vom ajunge acolo la steaua pe care ne facem culcuş. Ochii clipelor trecute  s-au inchis peste lume ca niste porti ferecate de timpul grabit noi suntem amintirea celor pe care-i stim ca niste trecatori.   

Poate totuşi vei veni am îmbrăcat rochia verii cu florile roşii la poale vreau să strălucesc peste iarba de-acasă ca stropii de rouă cand vine dimineaţa. Poate totuşi vei rămâne am pregătit o masă cu flori de grădină, cu fructele verii pline de soare, am pastrat si zâmbetul tău, ca să mă protejeze de arşiţa verii, iar umerii tăi vor susţine speranţele mele de mâine.

Azi m-am întâlnit cu iubirea era atat de grăbită şi şuie încât şi-a uitat zâmbetul la mine pe site. când am deschis fereastra spre soare ca să-mi improspătez sufletul cu paginile pe care le ştiu am găsit vorbele tale ca urme lăsate de o iubire călătoare. iubirea asta e atât de diferită de iubirile mele din urmă, ea are ochii umbriţi de tristeţe atât de curioşi şi răi. Mă intâlnesc cu iubirea asta mereu de fiecare dată cu altă infăţişare de parcă n-ar fi aceeaşi fiinţă cu ochii de soare şi zâmbet de somn.