Amintiri cu aripi grele

Pe aripile ei s-a strans pamantul
e-atat de greu ca luneca in van,
printre straturi de vise staruie gandul
ca viata trece an de an.

Pe aripile-ntinse s-a asezat uitarea

le-a-nfasurat cu finele-i idei

de parca ne-ncearca rabdarea

caci nu mai stie tot ce vrei.

Pe aripile de argint s-a stins stralucirea
durerea asteptarii astazi e stapana
in zare abia se vede iubirea
doar dorul revederii o alina.