Rasunetul uitarii

Azi ma topesc in uitarea ta de departe,
ca intr-o imensa intindere alba,
se strecoara din ochii mei stropii albastri
de iubire si ura impletind o salba.
Nu vad lumina din zarea albastra,
s-a diluat in anii pe care-i petrec
doar floarea cea rosie ma vegheaza din glastra
ma topesc ca si ieri in anii ce-i trec.
Sub intunericul greu de uitare,
 tu mergi mai departe voios
ca un viteaz calator cu ochii in zare
totul iti pare un vis luminos.
rasunetul pasilor grei
pe care-l aud  noapte si zi 
le spune  mereu ochilor mei
ca intr-o zi lumina va pieri.